Cuvântul către copii

Numărul 1 a apărut în ianuarie 1935. Comitetul le-a vorbit copiilor înainte de orice poveste. Profesorul Mihai Marinache a citit colecția la Biblioteca Academiei și a copiat acea adresă. O reluăm aici. Vorbele sunt ale comitetului. Ortografia este cea de acum.

Pe copertă, în acel an, stăteau D. Dogaru, învățător, inginerul A. Popescu, profesor, pictorul V. Pavlov, profesor, și I. Petrache, învățător. Redacția era a lui Constantin Petrache, revizor școlar. Administrația, a învățătorului N. Damienescu. Formatul notat de Marinache este 23 pe 17 centimetri. Abonamentul pe un an era 40 de lei. Abonamentul de sprijin, 80.

Cuvântul către copii

Omenirea se zbate încă în nevoi grele, pe care voi, copii, nu le înțelegeți. Voi sunteți puși în afară de grijile noastre, ale celor mari! Vouă vă cerem un singur lucru numai: să ne ajutați când puteți și cum puteți. Revista Copilul Dobrogean este revista voastră, a copiilor din Dobrogea. Noi, învățătorii, o tipărim și ne vom bate capul să v-o trimitem prin poștă la toți aceia care veți vrea s-o citiți. Vouă vă cerem să ne trimiteți, prin domnul sau domnișoara voastră, ce găsiți că este bun de scris pentru colegii voștri: compuneri cu descrierea satului sau a unei excursii în jurul satului, ghicitori și păcăleli auzite în satul vostru, cântece, povestea satului vostru și altele.

„câțiva premianți de la concursul organizat de revistă”

Pe toate le vom publica în revista aceasta, pe care o veți primi în fiecare lună o dată, iar la sfârșitul anului vom împărți premii la cei mai harnici dintre voi.

Cu Revista Copilului Dobrogean deschidem o luptă de întrecere cu alte județe în care astfel de reviste există de mult și nădăjduim că nu vom rămâne cu mult în urma lor.

Ce s-a ținut din făgăduință

Marinache a numărat, pe cele 41 de numere pe care le-a văzut, peste 170 de semnături de elevi și peste 60 de semnături de învățători, institutori și profesori. Compunerea satului a încăput. Premiile sunt pomenite mai târziu, într-un număr din 1937, ca „câțiva premianți de la concursul organizat de revistă”. Revista a ținut până în decembrie 1938, numărul 11, ultimul pe care l-a avut în mână.

Seria de acum cere același lucru, pe altă cale: lucrarea pleacă de la elev, trece pe la profesor și pe la director, și abia apoi stă în pagină.